Traseu turistic 1

Bozioru centru - Biserica Bozioru de Sus și retur

Timp estimat: 1 h - 1h ½

Din centrul localității plecăm pe DC 85 spre satul Fisici. După aproximativ 500 m, până să urci "panta la Istrate", se face spre stânga o mică uliță sătească, "între garduri", cum îi spun localnicii, care coboară printre case spre gârla Murătoarea. Ajunși la firul apei, vedem mai în față, pe partea stângă, un mic adăpost care ocrotește o cruce veche, de lemn, a cărei istorie se pierde în negura vremilor.
Pe lângă această cruce urcăm spre cătunul Bozioru de Sus, un grup de câteva case adunate care ocrotesc poate cel mai semnificativ monument istoric din comună: BISERICA CU HRAMUL ADORMIREA MAICII DOMNULUI.

Prin vechime, forma ei şi soluţii arhitectonice e o construcţie ecleziastică de o importanţă excepţională, vechi monument istoric, din "şirul celor mai izbutite şi mai demne de apreciat creaţii ale poporului nostru". Prima biserică aici fusese ridicată în 1595. Între 1700-1701 obştea înalţă alta, mai jos, pe locul amintit de o cruce. La 1774 este reparată, mărită şi mutată mai sus. Până azi a suferit mai multe intervenţii - extinderi spre vest prin închi- derea pridvoarelor pe stâlpi (ultima între 1852-1855). Din bârne de stejar prinse la colţuri "în coadă de rândunică", are plan dreptunghiular simplu, cu altar nedecroşat în 5 laturi. 

Iniţial fără turlă, azi cu o turlă patrată pe pronaos. Este nu doar cea mai veche formă a bisericii de lemn, ci şi predominantă în România, întâlnită pe întreaga arie de formare a poporului român, cu mare densitate în zonele creştinismului primar. Persistenţa acestui plan arhaic aici ne-o explicăm prin preluarea lui de la bisericuţele săpate în piatră. Prin el, modestul lăcaş aparţine "stilului balcanic de bază" al bisericii de lemn. 

Recomandăm observarea elevaţiei care îmbină tipul arhaic de boltire cu cel modern şi pictura. Sub icoanele pe tablă, aplicată direct pe bârne se află pictura din 1774, de o valoare inestimabilă. O minicapodoperă de sculptură ţărănească formează uşile împărăteşti: ele reprezintă 2 cerbi care ţin în coarne ghivece cu buchete de trandafiri, florile şi tulpinile înconjurând cei 4 evanghelişti. Au fost realizate în trei ani (1852-1855) din lemn de paltin de un cioban din Paltenu/Colţi, plătit de Ion Diaconu Coman. În altar, Sfânta Masă, o lespede masivă pe picior de piatră, are înălţimea de 25 cm. Aici preotul nu poate oficia decât în genunchi. Aşa se va fi slujit şi la vechile bisericuţe săpate în piatră. Un şir al preoţilor atestaţi documentar relevă transmiterea harului preoţiei în familie. Pe lângă cele creştineşti, preoţii au servit comunităţii ca învăţători, sfetnici şi îndemnători la bine, ca reazem moral, ca scriitori de acte şi apărători la abuzuri.

Biserica a adus prima carte şi a deschis prima şcoală (în 1838, 10 elevi, învăţător Ştefan Popa Oancea, din 1839 în "casă într-adins făcută pentru şcoală"). Alt învăţător fiu de preot informa în 1874, ca răspuns la chestionarul arheologic al lui Odobescu, despre sihăstriile rupestre de la Bozioru. Are multe cărţi vechi.

După ce admiri clopotniţa şi crucile cimitirului înconjurător, cobori pe drumul care însoţeşte Murătoarea Scăenilor şi eşti din nou în centrul comunei.

Notă: Informațiile și descrierea traseelor au fost extrase din lucrările și materialele puse la dispoziție de profesorul Ilie Mandricel, dascăl din localitate și un neobosit căutător - truditor prin arhive al istoriei locurilor și localnicilor din Bozioru.