Prezentare generală

Comuna Bozioru se află amplasată în zona din nord-vestul Judeţului Buzău la 25 km de drumul naţional Buzău - Brasov, pe drumul judeţean D.J. 203 L şi la o distanţă de aproximativ 50 km de oraşul de reşedinţă a judeţului. Teritoriul administrativ al Comunei Bozioru are o suprafaţă totală de 3679 ha și cuprinde un număr de 10 sate: unul resedinţă administrativă (Satul Bozioru) și 9 sate aparţinătoare (Buduile, Fisici, Găvanele, Gresia, Izvoarele, Nucu, Scăieni, Ulmet si Văvălucile).

Comuna Bozioru se învecinează cu :

• Comuna Gura Teghii în partea de nord
• Comunele Brăeşti şi Odăile în partea de est
• Comuna Cozieni în partea de sud
• Comuna Colti în partea de vest

Accesul în zonă este relativ simplu: din D.N. 10 Braşov - Buzău, cu abatere la stânga din dreptul Comunei Măgura, se pătrunde pe Valea Bălănesei (D.J. 203 L, asfaltat până la Bozioru), urcând spre munte spre Comunele Pîrscov, Cozieni, Bozioru, Odăile şi Brăeşti. De la Brăeşti drumul urcă la Goideşti (D.C. 82), lasă în urmă Satul Ivănetu şi ajunge la răscrucea de pe Fulgeriş. În stânga se coboară pe Tainiţa până la Gura Teghii, iar în dreapta, prin Plaiul Nucului, la Lopătari şi Mânzăleşti, cu posibilitatea de a trece de la Vintilă Vodă la Săruleşti şi Bisoca sau de a coborî pe D.J. 203 K la Buzău prin Beceni, Cernăteşti, Săpoca şi Mărăcineni. Localităţile erau legate în trecut pe sub munte de "drumul dintre plaiuri şi judeţe", care de la Râmnicu Sărat (atunci, judeţ separat), intra în Buzău pe la Bisoca, ajungea la Lopătari, traversa apoi Sacul (judeţ împărţit în 1845 între Buzău şi Prahova) şi intra în Transilvania pe la Comandău. Din el se desprindea "calea Dâmboviţei" care şerpuia tot pe sub dealuri, despărţind plaiul Pârscov de Buzău şi pe sub Istriţa, în plasa Sărăţii, răzbătea spre Târgşor şi Bucureşti, dând călătorilor şansa de a se ascunde şi apărea în caz de pericol, fapt imposibil în câmp deschis.

Clima

Clima este temperat - continentală moderată. Temperatura medie a verii este de 22,10 C, iar a iernii de 1,50 C.

Relieful

Comuna Bozioru se află în zona colinară a Judeţului Buzău pe valea Pârâului Bălăneasa, în Subcarpaţii Buzăului.

Din punct de vedere fizic și geografic, localitatea se prezintă ca un şir de culmi de 600-900 m, tăiat în două părţi inegale de apa Bălănesei. Terasele de vale cu Satul Bozioru și Cătunul Râu îşi dau mâna peste deal cu depresiunile din partea centrală a ulucului de contact Chiojd -Sibiciu - Scăieni - Lopătari în care se adăpostesc, satele Buduile, Scăieni, Văvălucile, Fisici si Găvanele. Diferenţa de altitudine (460 m la intrarea în comună, 1095 m Vârful Zboiu si 1115 m Vârful Arsenia) conferă reliefului aspect fragmentat, frământat,

cu maluri sterpe de pe care a fugit solul până la roca-mama, cu trovanţi de eroziune, cu falii pronunţate, cu pereţi care au o stratigrafie chinuită, cu coame ca dinţii de pieptene.

Stâncile conţin cochilii de melci, de scoici și ale altor vietăţi care trăiau în fosta mare care acoperea meleagurile cu milioane de ani în urmă.

Coordonatele geografice ale localităţii sunt: 45° 23' latitudine nordică și 26° 29' longitudine estică.

Pe raza Comunei Bozioru se găsesc izvoare cu ape minerale (în Satul Fisici) și sulfuroase (în satele Nucu, Fisici, Găvanele). În Satul Fisici, înainte de anul 1989, funcţionau Băile Fisici și Hotelul Fisici. În staţiune, atât localnicii cât si cei veniţi la tratament îsi puteau vindeca diferite afecţiuni reumatice și gastro-duodenale.

În prezent, fostul hotel se află în administrarea Direcţiei Judeţene pentru Tineret Buzău si este într-o stare avansată de degradare, întrucât nu s-a reinvestit în acesta. Astfel, resursele naturale balneare nu sunt

valorificate.

Vegetaţia

Vegetaţia este specifică zonei de deal si de îmbinare cu zona montană. Predominante  sunt pădurile de foioase: stejar, gorun, fag si alte specii (frasin, paltin, anin, plop). Pe înălţimi creste vegetaţia pădurilor de conifere, dar si specii de arbusti precum cătina și măceșul.

Fauna

Fauna este destul de bogată și variată, în zonă trăind: ursi, lupi, râsi, iepuri, vulpi, veveriţe, mistreţi, căprioare și cerbi, iar pe alocuri ciuta.